Hai să fim sinceri pentru o secundă. Există un anumit tip de frustrare pe care orice frontend developer îl știe când vine vorba de SEO, dar despre care vorbim rar la stand-up-uri.
Scenariul arată cam așa:
Tocmai ai petrecut două săptămâni lucrând la un feature. Te-ai luptat cu CSS Grid, ți-ai optimizat hook-urile de React, iar scorul Lighthouse e în sfârșit verde. Te simți ca un zeu. Dai „Deploy.”
Te grăbești pe Slack sau WhatsApp să dai share link-ului live cu echipa (sau cu prietenii, ca să te lauzi puțin). Dai paste la URL, apeși Enter și aștepți să apară acel card de preview superb.
Dar nu apare.
În schimb, primești o iconiță cu o imagine spartă (broken image). Sau mai rău, titlul zice „Home | React App” și descrierea e complet goală.
Liniște.
Sentimentul tău de măreție în coding se scurge. Acum, în loc să sărbătorești, faci „Marșul Rușinii de după Deploy”. Trebuie să faci context-switch înapoi la repo, să găsești meta tag-urile lipsă, să dai push la un commit numit „fix: seo stuff” și să aștepți să ruleze tot pipeline-ul de build din nou.
Totul pentru un tag de titlu.
Standardul Dublu al Developerului
Scenariul ăsta ni s-a întâmplat de prea multe ori la BluDeskSoft. Până la urmă, stând la o cafea (și puțin frustrați), ne-am dat seama că aveam un standard dublu masiv în workflow-ul nostru.
Când vine vorba de JavaScript, suntem militanți. Avem ESLint, Prettier și TypeScript care ne păzesc codebase-ul. O variabilă nefolosită? Eroare. Un prop lipsă? Build failed.
Nici n-am visa să livrăm cod stricat în producție.
Dar când venea vorba de SEO și structura paginii? Zburam complet legați la ochi (flying blind). Tratam cea mai importantă parte a site-ului, cum arată de fapt pentru Google și social media, ca pe o chestie haotică lăsată la urmă (afterthought).
Construiam casa cu o inginerie de precizie, dar uitasem să vopsim ușa de la intrare.
Agitația: De ce „Mai Târziu” nu funcționează niciodată
Problema când lași SEO pentru „mai târziu” e că „mai târziu” înseamnă de obicei „când țipă echipa de marketing la noi”.
Și hai să recunoaștem, să repari SEO retroactiv e enervant.
- Îți strică flow-ul.
- Creează tichete inutile.
- Creează fricțiune între echipele de dev și marketing.
- Creează technical debt de care nimeni nu vrea să se atingă.
Ne-am dat seama că SEO n-ar trebui să fie un task de marketing. Structura este un task de developer.
Intră în scenă LintPage: Soluția la propria noastră problemă
Am decis că am terminat cu abordarea de tip „hotfix”. Voiam aceeași disciplină pentru HTML head pe care o avem pentru JS body.
Așa că am construit LintPage.
Gândește-te la el ca la un linter pentru fața publică a site-ului tău. E un tool creat să analizeze structura paginii și metadatele înainte să suferi rușinea unui deploy nereușit.
Nu l-am construit ca să fie o suită enterprise plină de bloatware. L-am construit să răspundă la întrebările simple pe care le aveam în timpul dezvoltării:
- Arată bine link-ul ăsta pe Twitter/Slack? (Vizualizare preview).
- O să înțeleagă Google pagina asta? (Analiză de structură).
- Am uitat iar H1-ul? (Verificări de bază).
De ce ar trebui să-ți pese (Pe lângă faptul că eviți rușinea)
LintPage este, practic, „Pre-Launch SEO Linting.”
Umple golul dintre „Codul funcționează” și „Produsul e gata”.
Folosindu-l, rezolvi punctele dureroase înainte să se întâmple:
- Fără context switching: Prinzi descrierea lipsă cât încă ești în cod.
- Echipă de Marketing Fericită: Le dai un URL gata optimizat, ca să nu te mai alerge prin birou.
- Încredere: Faci deploy știind că atunci când dai paste la link, va arăta exact cum intenționai.
Dă-i o șansă
Am construit tool-ul ăsta pentru că aveam nevoie de el. Ne-a scăpat de o durere de cap masivă, iar „marșul rușinii” e acum de domeniul trecutului în echipa noastră.
Dacă te-ai săturat să dai push la hotfix-uri pentru meta tag-uri sau să te întrebi de ce preview-urile tale arată spart, încearcă LintPage.